O, dragul meu Iubit, tu m-ai săltat
De jos de pe pământ unde-am ajuns,
Și-n părul moale și buclat mi-ai pus
Suflarea vieții, și mi-ai luminat
Fruntea din nou cu-al tău sărut curat,
Vegheat de îngeri! Te iubesc nespus,
Căci ai venit atunci când toți s-au dus;
Cătând pe Domnul, eu de tine-am dat!
Și-acum mă simt puternică, râd iar.
Însă ca cei ce stau și lung privesc
La tinerețea lor cu gust amar,
La fel și eu, acum mărturisesc,
Și între rău și bine judec clar,
Că Moartea și Iubirea liniștesc.
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare spirituală și emoțională prin iubire. Naratorul găsește alinare și putere într-o relație profundă, văzând iubirea ca pe o forță vindecătoare, chiar și în fața morții.