Ceasul nu s-a oprit dar orele
nu se mai văd marcate
pe cadranul timpului
ce stă pe loc, în contemplare.
Perspectiva nu s-a pierdut
dar obiectele nu se mai văd
delimitate pe întinderea pură
a spaţiului – cel fără de nume.
Viaţa nu s-a sfârşit dar moartea
nu se mai vede la orizont
în aşteptarea fiinţei ce se revoltă
cândva, undeva, în ţara uitării.
Totul este la locul său ca altădată
deşi totul nu mai înseamnă nimic
când se pierde în spaţiul fără de timp,
în timpul fără de spaţiu.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de pierdere și de irelevanță în fața timpului și a spațiului infinit. Vorbește despre cum, deși lucrurile par să fie la locul lor, ele își pierd sensul într-un univers vast și nemărginit.