Elena Liliana Popescu

Elena Liliana Popescu – Clipa Aceea

de

Câteva cuvinte, ți-ai spus,doar câteva cuvinte, și ai creato întreagă istorie, al cărei prezenteste deja ieri, așa cum mâineva fi doar trecutul aceluiace-l va lăsa în urmă, pierdutpentru totdeauna.Doar un cuvânt, îți spui,doar un cuvânt, și te-apropiiîn drumul tău de nebănuitul passpre necunoscut, fără să te speriide gândul acela care ești și nu eștitu, de … Citește mai mult

Elena Liliana Popescu – Imnul Tăcerii

de

Cel ce aspiră încă să-şi rosteascăsensibila trăire-n poezie,cel invitat la cina-mpărăteascăhrănind cu har umila-i fantezie,cel ce ofrandă-aduce tot ce areAceluia ce-nseamnă însăşi Viaţa,cel ce se-ntoarce veşnic la izvoareşi-i pregătit oricând pentru povaţaoricui ar fi dispus să îl înveţe,cel ce se-ncumetă-a privi-n tăceresă-L vadă-n faptele ce par răzleţepe Cel ce, Singur, ştie-a lor durereşi le păstrează-n … Citește mai mult

Elena Liliana Popescu – Dacă

de

Dacă s-ar putea vreodatăSă măsori nemăsuratul,Să cuprinzi nemărginirea,Să stai, străbătând neantul,Să fii nici unul, nici altul. Dacă s-ar putea vreodatăNeiubind să fii iubirea,Nesperând să fii speranța,Nevorbind să fii vorbirea,Negândind să fii gândirea. Dacă s-ar putea vreodatăSă auzi neauzitul,Să privești în nevăzutȘi să afli neștiutul,Ar urma iar începutul?

Elena Liliana Popescu – Un Singur Cânt

de

O singură petalăÎmbracă UniversulO singură vestalăÎnaripează versul.O singură chemareÎncearcă pelerinulO singură-ntâmplareÎntâmpină destinul.O singură privireScrutează necuprinsulO singură-amintirePăstrează neînvinsul.O singură-nviereSalvează omenireaO singură avereNu-mpovărează firea.O singură esențăÎn toate viețuieșteO singură absențăFăptura întregește.O singură cărareTe duce înspre tineO singură-ntrebareRăspunsul viu conține.Un singur gândE poarta descătușării taleUn singur cântÎnalță tot ce-ntâlnești în cale.

Elena Liliana Popescu – Imn Vieții

de

Ne-atrage veșnic Mareadin marea NeuităriiNe-atrage Depărtareadin depărtarea Zării.Ne-atrage veșnic Ceruldin cerul AmintiriiNe-atrage Efemeruldin efemerul Firii.Ne-atrage Nenăscutuldin tot ce e născutsau Nerecunoscutuldin ce e cunoscut.În tine e PoetulÎn tine PoeziaÎn tine e ProfetulÎn tine Profeția.În tine e RostireaÎn tine NerostitulÎn tine e GândireaÎn tine Negânditul.În tine CăutareaÎn tine NepătrunsulÎn tine ÎntrebareaÎn tine e Răspunsul.Nimic în neschimbareNimic … Citește mai mult

Elena Liliana Popescu – Spune-Mi

de

Nu ai crezutcă poți învinge doar atuncicând, renunțând la orice armă,vei lupta cu propria imaginepentru eliberarea ta.Nu te vei mai putea priviîn oglinzile care să te arateslab sau trufaș,neînfricat sau laș,după dorință.Ți s-a mai spus,dar nu ai crezut.În țara fără de oglinzi,„care îți va mai fi chipul?”,te vei întreba atunciîncă o dată și vei afladacă … Citește mai mult

Elena Liliana Popescu – Când Totul Se Pierde

de

Ceasul nu s-a oprit dar orelenu se mai văd marcatepe cadranul timpuluice stă pe loc, în contemplare.Perspectiva nu s-a pierdutdar obiectele nu se mai văddelimitate pe întinderea purăa spaţiului – cel fără de nume.Viaţa nu s-a sfârşit dar moarteanu se mai vede la orizontîn aşteptarea fiinţei ce se revoltăcândva, undeva, în ţara uitării.Totul este la … Citește mai mult

Elena Liliana Popescu – Cânt De Iubire

de

Așezați la masa Tăceriiîn regatul necunoscutPoeții frâng pentru noiPâine curatăstropităde Rouă cerească.Morții cu morții, se spune,și viii cu viii!Dar știm noi oarecare sunt morțiiși care sunt viii?Un Poet mai multDincoloUn Poet mai puținaici.La plecareaîn regatul tăcutPoetul ne lasăun cânt de Iubireecunoscut

Elena Liliana Popescu – În Clipa Regăsirii

de

În libertatea mării constrângerea e malul.Deplinul întuneric lumina o conține.Pe țărmul neclintirii neliniștea e valulȘi din ce-a fost el lasă doar lumea care vine.Nimic îți pare totul când cauți nemurirea.În muta disperare tăcerea e cuvântul.Nefericirea însăși cuprinde fericireaCând, plin de umilință, tu părăsești pământul.Iluzia, supusă, ascunde adevărulDoar pentru a-l cunoaște în clipa despărțiriiAcela care astăzi … Citește mai mult