Când viața este aproape trăită
și frunzele presimt că se-apropie-un dezastru,
rândunica are multe de făcut, ea care tocmai închide
un zbor în albastru;
până când iubirea își va fi șters toate lacrimile
vor trece poate
milioane de ani, milioane cheltuite și duse
(în vreme ce albinele moțăie pe florile de mac
de-un roșu întunecat, amurg alunecând în noapte;
toate s-au făcut și s-au spus, și
sub iarbă
se-odihnește capul ei,
lângă stejari seculari și trandafiri –
împăcat în sine).
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a apropierii sfârșitului, folosind imagini din natură pentru a ilustra trecerea timpului și acceptarea destinului. Este un poem despre împăcare și odihnă după o viață trăită.