Babel
reconstruit, cu turnul
monstru stă noaptea-tec.
Sute
duc stană, fier, marmură,
în delir strident, tufe.
Scriu
cu sapă strâmbă semne în
cerc, toamna-n atriu.
Vibrant
amurg pe înalți stejari,
deja, când m-apuc și sap.
Cu turn
cât merg alții mai sus,
eu săpând, mă scufund.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de izolare și auto-condamnare. Naratorul se simte prins într-un ciclu distructiv, în timp ce alții progresează, el se afundă mai adânc în propriile sale probleme.