Inima noastră când s-a născut,
a cântat din cornuri de lut.
Dacă vuiește, ori stă să se culce,
vocea pământului e dulce.
Nimeni nu poate să ne despartă de noi,
de suntem oameni ori poate eroi.
Crește într-una mărețul univers –
să-i dăm ocol cu un vers.
Cu viitorul, cu îndepărtatul trecut,
vorbim prin cornuri de lut.
Sensul versurilor
Piesa explorează conexiunea profundă dintre umanitate și natură, folosind metafora 'cornurilor de lut' ca instrumente de exprimare a emoțiilor și a legăturii cu trecutul. Versurile sugerează o unitate indestructibilă între oameni și univers, celebrând vocea dulce a pământului.