Am plecat dintr-un ținut secetos,
de sub dragoste –
acolo arta izvora din platitudine
și cine mânca două litere
trebuia să moară.
Pălăria orașului învelea contabili,
popi, vrăjitoare și televizoare;
la zece mii de ani încă
și încă taie securea –
imperatoare strigă de după ferestre tigva iguanodomului.
Sensul versurilor
Piesa descrie o plecare dintr-un loc sufocant, unde creativitatea este înăbușită și valorile sunt distorsionate. Este o evadare dintr-o lume guvernată de absurd și opresiune, sugerând o căutare a unui loc mai autentic.