Versuri corectate și adnotate
Am plecat dintr-un ținut secetos,de sub dragoste –acolo arta izvora din platitudineși cine mânca două literetrebuia să moară.Pălăria orașului învelea contabili,popi, vrăjitoare și televizoare;la zece mii de ani încăși încă taie securea –imperatoare strigă de după ferestre tigva iguanodomului.
A fost și-aristocrat,Căruia monument i-au ridicat,Înalt și-ngâmfat,Ce anunța măreția lui,Ce anunța bunătatea lui.Și unde e stâlpul?.. s-a dărâmat!Trebuia să se dărâme,Fiind plin de minciuni și falsificat.Drept e doar timpul,Și șterge ce nu e, cu timpul.Locul de-acolo e fără pomană,Altul n-au pus în locul celui dărâmat…Deloc! de națiune etern e blestemat,Ca stâlp obscur pe neam s-apasă.
Plouă prin tavanul spartPlouă cu benzină și cu asfaltScăpat din foc și vânătoare mă întorc cuminte să întorc și-obrazul celălaltAici era casa și-aici o fântânăAici stătea Marga, telefonista fără-o mânăÎn mormânt numai noapte și în cer doar furtunăCând a sunat sirena eram la nuntă împreunăAm lăsat zestre doar o umbră și-un ecouAm pus pastă de … Citește mai mult
După-aceasta, clocotit-a-n vuiet lung Iranul tot,și din patru zări porniră hărțuieli și învrăjbiri;ziua cea strălucitoare-n neagră noapte se schimbă,și-oamenii se dezlegară de șăhia lui Geamșid;mila Domnului se strânse de pe capu-i, și căzuîntr-o cruntă silnicie și-o pornire de nebun.Și din patru părți de zare se sculară zeci de șahi;din hotare în hotare răsăriră capi-de-oști,care-și strânseră … Citește mai mult
Afară cu zăpada din orașul cu miasme!De străzi boarea fructelor meargă.Risipiți stafide negre,smochine aduceți și capere!Treziți la viață vară,pulsul ei din nou,naștere, sânge, noroi și flegmă,moarte – săpați-le în urmele de vergi,în liniile impusechipurilorneîncrezătoare, putrede, bătrâne,împrejmuite de var și îmbibate în ulei,de hartă viclenite,deprinse cu primejdia,cu mânia zeului foc,cu îngerul fumși cu blestemul jar!
Prin undele holdei şi câmpi de cucută,Fugarii-au ajuns în pustieLa ceasul când luna-n zabranice, mută,Intră ca un taur cu cornu-n stihie,Şi gândul meu gândul acestora-l ştie:În împărăţie de bezna şi lut să se facăGrădina bogată şi ogada saracă.Cetatea să cada-n nămol,Păzită de spini şi de gol.Usca-s-ar izvoarele toate şi marea,Şi stinge-s-ar soarele ca lumânarea.Topească-se zarea … Citește mai mult
O, ziduri întristate! O, monument slăvit!În ce mărime naltă și voi ați strălucit,Pă când un soare dulce și mult mai fericitÎși revărsa lumina p-acest pământ robit!Dar în sfârșit Saturn, cum i s-a dat de sus,În negura uitării îndată v-a supus.Ce jale vă cuprinde! Cum totul v-a pierit!Sub osândirea sorții de tot ați înnegrit!Din slava strămoșască … Citește mai mult