Se-adapă din lacrima nopții
în zorii ascunși la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopții.
Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi își poartă norocul.
Privește, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
și-a fost, doar o vreme, iatacul.
Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viață,
spre noul din care învață
că este o biată insectă.
Daniel Vișan-Dimitriu
(21 feb. 2015, Vol.”Oare”)
Sensul versurilor
Piesa descrie transformarea și călătoria unui fluture, de la origini umile la zborul spre lumină. Metaforic, explorează ideea de evoluție personală și descoperirea de sine, acceptând în același timp fragilitatea existenței.