Ce faci? Ştiu, ţi-am lipsit. Am fost plecat
Prin dimineţi lipsite de culoare,
Cu nori mânaţi prin lumea asta mare
De amintiri ce iar s-au răsculat.
Şi, agăţat de franjuri stând să cadă,
Atent la ce spun ei, nu ce simt eu,
M-am transformat un timp în curcubeu
Trimis de cer cu ultima zăpadă.
Eram de un albastru-sângeriu,
Străpuns din loc în loc de câte-o rază
Din amintiri ce drumu-i fragmentează
Cu pete de un negru-cenuşiu.
Eram.. nu eu, acela! – o nălucă
Ce-şi rătăcise paşii într-un vis
şi-i îndrepta.. nu înspre ce-a promis,
Ci pe alt drum, departe să îl ducă.
Am revenit. Ce faci? N-a fost uşor!
Mă mai iubeşti? Ţi-e teamă? Ţi-a fost dor?.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și dorință după o perioadă de absență și transformare. Naratorul se întoarce, întrebându-se dacă sentimentele reciproce au supraviețuit timpului și distanței.