Există undeva un loc ascuns privirilor
lacome de frumos.
De veacuri copacii îl apără,
apele nesătule
înghit pașii iscoditori,
natura toată e neînduplecată
cu cei îndrăzneți.
Îl văd adesea
când sufletul meu obosit
caută un loc de refugiu.
Văd crengile copacilor făcându-mi loc,
mângâietoare,
văd apele deschizându-se
în fața pașilor mei,
aud foșnetul ierbii chemându-mă
în Valea Fericirii.
Vino, iubito,
acest loc a fost creat pentru noi!
Să fugim din aerul înăbușitor
al tuturor răutăților!
Să tragem adânc, în noi,
fericirea!.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Gândul pierdut”)
Sensul versurilor
Piesa descrie un loc secret, o vale a fericirii, ca refugiu din calea răutăților. Invită la evadare și la trăirea intensă a fericirii în acest sanctuar natural.