Rătăcitorule, pe unde-ai fost
În anii căutărilor prin mine?
Nu te-am aflat, deși te-am căutat,
Găsirea ta, sperând să mă aline.
Prin gânduri, nu-mi erai și niciun gând
Nu a știut spre tine să mă-ndrume,
Căci urme n-ai lăsat când ai plecat,
Părând că te-ai retras din astă lume.
Nici visele de tine nu știau,
Nu te-au văzut trecându-ți printre ele
Șirag de urme care noaptea sunt
Strălucitoare ca un praf de stele.
Nu te-am găsit niciunde, nu erai
Acolo unde-ar trebui să fie
Acel pe care îl știam un eu
Ce face sinea mea să pară vie.
Te-ai reîntors la mine. Bun venit!
De-acum, prin gânduri sau prin vise, eu,
Voi colinda ca-n vremea când eram
Rătăcitorul sufletului meu.
Daniel Vișan-Dimitriu
(26 ian. 2021, Craiova)
Sensul versurilor
Piesa explorează tema căutării sinelui și a regăsirii acestuia după o perioadă de rătăcire. Vorbitorul își întâmpină sinele reîntors, promițând să continue explorarea interioară.