Pădurea visurilor mele,
Dă semne că-nfrunzește iar,
Că va cânta, din nou, sub stele,
În vechiul ritm, crepuscular.
Își va reînvia izvorul
Din care versuri noi, mai vii,
Vor fi, în inimi, ajutorul
Trimis de vise-n zori de zi.
Iar dacă apa lui, mai clară
Decât oricare strop de cer,
Va face ca un lac s-apară,
Voi fi, pădurii, condeier.
Și îmi voi cufunda pocalul
În lacul visului boem,
Îl voi gusta și-apoi dedalul
Se va deschide-ntr-un poem.
Sunt semne clare de-nfrunzire,
Dar nu-i izvor și lacul nu-i…
Aștept ca muguri de iubire
S-apară verzi, în ochi căprui.
Daniel Vișan-Dimitriu
(22 feb. 2021, Vol. “Aripi de azur”)
Sensul versurilor
Piesa descrie o pădure a visurilor care renaște, aducând inspirație și speranță. Autorul așteaptă ca iubirea să înflorească, asemenea mugurilor verzi, transformând visul în realitate.