Se-aude, ca un murmur printre ramuri,
un vaier scurs din frunzele căzute,
scurgându-se în moarte, fără flamuri,
războinice-ale zilelor trecute.
Ca o plecare pe furiș, tăcută,
își duce-n noapte albul tot mai rece,
o zi cu disperare-n șoapta mută
spre nori ce vor, degrabă, s-o înece.
Se mai privește-n ape și, pe față,
își vede adâncimi de neodihnă;
se pierde-n lupta c-un sfârșit de viață
pe care l-ar dori trecut în tihnă.
Își amintește viața câștigată
în zorii ce-au lăsat-o să apară,
dar vede-o înserare ce-i arată
sfârșitul ei, zi ultimă de vară.
Daniel Vișan-Dimitriu
(13 sept. 2015, Vol. “Călător prin gânduri”)
Sensul versurilor
Poezia descrie sfârșitul unei zile, metaforic reprezentând sfârșitul vieții sau al unei etape. Tonul este melancolic, reflectând asupra trecerii timpului și inevitabilității morții, cu o dorință de a accepta sfârșitul cu liniște.