Aripile nopții se-ntindeau, tăcute,
Prefăcând văzduhul într-un labirint
Cu ieșiri de taină-n lumi necunoscute,
Înșirate-n lungul Râului de-Argint.
Lotca-nchipuirii luneca prin vise
Încercând s-ajungă într-o lume-a mea
Care, într-o noapte, mi se zugrăvise
Ca tărâmul unde viața nu durea.
Petreceam cu ochii maluri de-ntuneric,
Stele fumegânde pe destine reci,
Rupte dintre file-ascunse-n ezoteric
De neînțelesu-n care te petreci.
Picături de viață se scurgeau pe mine
Când veniră zorii. Doar un vis îmi fu
Căutarea lumii zărilor senine,
Căci eu am o lume și-i doar una: tu.
Daniel Vișan-Dimitriu
(26 aug. 2022, Vol. “Aripi de azur”)
Sensul versurilor
Piesa explorează un tărâm oniric, un refugiu din calea durerii, unde eul liric navighează prin peisaje întunecate, căutând o lume ideală. În final, realizează că singura lume reală și importantă este iubirea pentru o anumită persoană.