Luni, la prima oră, mă visam James Bond,
Plin de mușchi, celebru, cu priviri astrale
Ce-alegeau pe-aceea de pe mapamond
Care să răspundă farmecelor sale.
Și.. minune! – filmul (ce-l visam) s-a rupt
Când șoptirea dulce-a buzelor divine
Mi-a permis ca, lunea, altfel să mă lupt
Și să dau în „luptă” ce-i mai bun în mine.
Nu mai știu durata ăstui serial,
Dar au fost, v-asigur, multe episoade,
Care mai de care, eu fiind pe val,
Ea fiind o muză care-n brațe cade.
Și-i confuză, biata, căci pe mapamond
Niciun blond nu-i tare cum sunt eu, James Bond.
Sensul versurilor
Piesa descrie fantezia unui bărbat care se imaginează ca James Bond, cucerind inimi. Realitatea îl readuce la o muză care îl inspiră și îl împlinește, depășind orice fantezie.