Băteau a noapte clopotele-n boltă
Și tresăreau prin stele visuri noi
Ce provocau prin Univers revoltă,
Cu licăriri pornite pe război.
În cântul lor, bătăile de tobe
Acopereau și murmur din vechimi,
Și tot ce nu părea să le aprobe
Ieșirea din adânci întunecimi.
Voiau, spre timpul ce-a trecut, o cale
Pe care să ajungă la acel
Ce oferea lumini în părți egale,
Cu șoapte dulci, de astru-menestrel.
Pe urma lor, de mii de ani lumină,
S-ar fi întors, dar noaptea de acum
Le duce-n locul unde se închină
Stăpânului pe vis, pe timp și drum.
În rugăciunea lor, cerând iertare,
Se-aude vechiul murmur, cunoscut
De heruvimi porniți să se coboare
În visul nou, din visuri ce-au trecut.
Daniel Vișan-Dimitriu
(9 iun 2021, Vol. “Aripi de azur”)
Sensul versurilor
Piesa explorează tema viselor ca o călătorie spirituală, unde sufletele caută lumina și iertarea într-un univers guvernat de un stăpân al viselor. Murmurul reprezintă ecoul trecutului și căutarea eternă a sensului.