El a privit-o și-a crezut că poate,
– căci tot ce-a vrut în viață-a reușit –
și că va fi a lui, cum au fost toate
pe care le-a avut când și-a dorit.
Părea atât de singură, fragilă,
atât de tristă-n zâmbetul frumos,
încât în mintea lui, cea fără milă,
s-a-nfiripat un gând întunecos.
Nu s-a gândit o clipă să-nțeleagă
cum poate ea să țină capul sus
acum, când legea însăși o dezleagă
de lanțul greu ce, în trecut, i-a pus.
N-a vrut să știe nici de ce Pământul
nu-i mai e sprijin, nu-i e ajutor
atunci când e cuprinsă doar de vântul
ce-o poartă printr-un cer acuzator.
Și-a încercat doar armele cu care
știa că a avut, mereu, câștig,
și simte-acum o vagă remușcare
ce îl înăbușă, îl ia cu frig.
N-a reușit, dar iată că îi pasă,
își simte sufletul din nou. E viu!
S-a reîntors în inimă, e-acasă …
Morgana unui suflet prea pustiu.
Sensul versurilor
Un bărbat încearcă să domine o femeie vulnerabilă, dar eșuează. Eșecul îl face să își simtă din nou sufletul și să se întoarcă la sentimente.
