Îmi place uneori, chiar de m-apasă
și-n brațe reci de ziduri viața-mi strânge,
îmi place căci din gânduri mai înfrânge
când ea, singurătatea, mi-e aleasă.
Îmi dă un sentiment de siguranță,
de liniște în clipa de visare,
mi-aduce începuturi de uitare
și îmi ascunde ultima speranță.
Îmi place, dar nu azi și … cât mai rar;
singurătății nu mă dau în zile
când gândurile-mi zboară spre idile.
sau când iubirea-mi cere ca, măcar,
cu gesturi măsurate, dar febrile,
doar libertății să mă dau în dar.
Daniel Vișan-Dimitriu
(22 mar. 2016, Vol. “Călător prin gânduri”)
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele contradictorii față de singurătate, oscilând între confortul și siguranța pe care le oferă, și dorința de conexiune și libertate. Poetul își dorește să se dăruiască libertății, dar este atras și de liniștea singurătății.