Hai să prindem niște raze, vrei?
Uite-le, se scaldă în izvorul
Unde îndulceam în vară dorul,
Tulburând licoarea dintre stei.
Ne stingeam privirile aprinse
Eu – pe-un umăr, tu – în ochii mei
Și, în apa munților acei,
Revărsam dorințe reaprinse.
Brazii-n jurul nostru – o cortină
După care niciun spectator
Nu putea privi, admirator,
Scena ca o frescă bizantină.
Unde îngeri din întâiul rai
Transformau eternitatea-n raze
Alergând cuprinse de extaze
Peste-o apă-n care îmi erai.
Primăvara, în splendoarea ei,
S-a întors acolo și ne cheamă
Să îi dăm, din nou, naturii, vamă.
Hai să prindem niște raze, vrei?
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice ale unei iubiri petrecute într-un cadru natural idilic, lângă un izvor. Natura devine un martor și un complice al sentimentelor intense, iar amintirea locului cheamă la o reîntoarcere în acel paradis pierdut.