Își scutură petalele-n asfalt
cireșii înfloriți odinioară,
pe îngeri care-n el se aciuară
ferindu-se de ochiul din înalt.
Și scormonesc petalele prin ei
cu ghimpi ce le provoacă sângerare
pe trupuri fără aripi, pe picioare,
pe ochi ce lăcrimează cu scântei.
Și li se zbate-asfaltul pe carâmbi
în curgeri prefăcute de cenușă,
tot căutând prin labirint o ușă
prin care să mai zboare îngeri strâmbi.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unor îngeri căzuți, pierduți și răniți, care caută o cale de scăpare dintr-o lume ostilă. Ei sunt simboluri ale deziluziei și ale pierderii inocenței, străduindu-se să-și găsească din nou drumul spre libertate.