Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis,
În lumea în care doar eu am acces,
O lume lipsită de-orice compromis,
În care îmi place și-o caut ades.
Adâncu-mi e leagăn luminii ce-o port,
E poarta prin care spre visuri alerg,
Îmi este putere, credință, suport,
Și locul în care mi-e bine când merg.
Când totul în jur îmi devine abis,
Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis.
Daniel Vișan-Dimitriu
(25 apr. 2017, Vol. “Eterna căutare”
Sensul versurilor
Piesa explorează refugiul în interiorul propriului suflet ca o sursă de putere și consolare. Adâncurile sufletului sunt văzute ca un loc sigur, ferit de compromisuri, unde se regăsește pacea și se alimentează visurile.
