Pe un drum presărat cu petale de nea,
Îmi treceai ca un gând pe sub ramuri de-argint
Din pădurea de visuri ce-n inima mea
Se aprind și se sting în cuvinte de-alint.
Te-nsoțeau pași de dor cu sclipire de ger,
Îți erau umbre vagi pe iernaticul drum,
Se-mpleteau cu ai tăi sub al viselor cer
Și-n adâncul din noi se pierdeau ca un fum.
Ce-ai putea să-i șoptești unui gând trecător?
Cum să-i spui că e frig și-s potecile reci?
De e vis, cum îl stingi? De e umbră de dor,
Cum o scrii ca pe-un vers când pe urme îi treci?.
Mă ascund în cuvinte ce vor a pleca
Pe un drum presărat cu petale de nea.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de dor și melancolie într-un peisaj hibernal. Vorbește despre efemeritatea gândurilor și a emoțiilor, pierdute în amintiri și vise.