Te căutasem astăzi printre gânduri
– eram şi eu, cumva, un fel de gând –
trecând pe coridoare, printre rânduri
în care te opriseşi, aşteptând.
Erai cam peste tot, cu multe feţe,
preocupate, toate, de ceva,
senine, uneori, sau certăreţe,
ori una… sigură pe ce făcea.
Le-am ignorat – te căutam pe tine –
cea tristă-atât de des, ce ai rămas
fixată-n mintea mea atât de bine,
încât de nicio alta nu-s atras.
Ciudat! – sunt, totuşi, gând, nu adiere
ce-mprăştie castele de nisip
sau cărţi de joc, dar vreau ca să dispere
atâtea gânduri false ori cu chip.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Chipul iubirii”)
Sensul versurilor
Poezia exprimă căutarea unei iubiri pierdute în labirintul gândurilor. Persoana evocată este idealizată, iar celelalte "fețe" sau posibilități sunt ignorate în favoarea amintirii celei care a lăsat o amprentă profundă.