Pașii tăi făceau cărare
Unui răsărit de umbră
Tremurândă, temătoare,
Cu un gând în mintea-i sumbră:
„Mi se-apropie sfârșitul
Și mă doare – vai, ce doare! –
Soarele, când este sus
Și mă trece pe-o cărare
Dintr-o viață viitoare,
În apus.”
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)
Sensul versurilor
Piesa explorează perspectiva unei umbre care se confruntă cu dispariția sa inevitabilă odată cu venirea soarelui. Umbra reflectă asupra efemerității existenței și a tranziției către o altă formă sau viață.