Te modelez ușor, cu-atingeri fine,
și-s mulțumit de lutul meu perfect
din care tu apari cu un aspect
aidoma statuilor eline.
Îți mângâi formele, trecând în ele
din moliciunea palmelor căuș,
sfielnic, tu – vioară, eu – arcuș,
un lut călcat, în stranii nopți, de iele.
Îți aranjez apoi, prin gesturi tandre,
cu buzele alunecând meandre
în sărutări de lut și catifea,
noi rotunjimi, de nimfe copilandre,
și mă așez, timid, în calea ta.
Acum sunt demiurg, iubita mea!
Sensul versurilor
Piesa descrie actul creator al iubirii, în care un partener modelează și idealizează celălalt, asemeni unui demiurg care creează o statuie perfectă. Este o declarație de admirație și devotament, folosind metafore artistice.