Trăiesc în terenuri uscate
Și lanuri cu spicele spini,
Sărmanele inimi uitate,
Alături de aspri ciulini.
Doar vântul le știe plăcerea
Când râd într-un roșu-carmin
Purtându-și prin lan mlădierea
În dansul cu pași de rubin.
Le-adie petalele-n runde
Pe ringul încins de sub cer,
Și-mi pare că inimi din unde
Îngână, spre zări, “Leru-i ler! ”.
Daniel Vișan-Dimitriu
(12 iul. 2017, Vol. “Călător prin gânduri”)
Sensul versurilor
Piesa descrie o imagine poetică a naturii, unde elemente precum vântul și lanurile se contopesc într-un dans melancolic. Inimi uitate și aspri ciulini sugerează o stare de tristețe și uitare, în timp ce dansul roșu simbolizează o formă de exprimare a emoțiilor.