Îmi caut Muza, caut fără rost,
Iubita mea din timpul ce-a fost;
Pe site e doar delirium tremens,
Găsesc doar Picasso când vreau Rubens.
Cuvinte-amestecate-n aliaj..
E poezie sau e alt limbaj?
Pierdut şi trist mai rătăcesc puţin
Rugându-mă şi-apoi zicând: amin.
În fine, caut, sper, am aşteptări
Printre atâtea strofe şi cântări.
Când, în sfârşit, cu mare încântare,
Găsesc o poezie de valoare,
Citesc rapid, dar când mă uit mai bine,
Observ că e semnată.. chiar de mine.
Daniel Vişan-Dimitriu
(23 sept. 2014, Vol.”Parfum.. vesel”)
Sensul versurilor
Piesa descrie căutarea unei surse de inspirație sau a unei iubiri pierdute, care se dovedește a fi o căutare zadarnică pe internet. Ironia apare când realizează că propria creație este răspunsul căutat, sugerând o introspecție și o reevaluare a valorii personale.