Octombrie-a venit c-un cântec nou
În simfonia stropilor de ploaie
Ce strălucesc pe ale toamnei straie
Surprinse în al anului tablou.
Se-aude slab demersul său timid,
Căci stă în umbra vechilor cântări
Ce, încă, lasă urme pe cărări
Şi-n ziduri groase, inima-şi închid.
Am să mi-l iau în suflet, să-i arăt
Un drum nestrăbătut, de-un alb frumos,
Ca o lumină-n braţe de omăt.
Cu noul cânt, cu-aşa un glas duios,
Octombrie, în mod miraculos,
Va deveni al anului desfăt.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)
Sensul versurilor
Piesa descrie sosirea lunii octombrie și transformarea pe care o aduce, văzută ca un nou început plin de speranță, în ciuda melancoliei toamnei. Vorbitorul își propune să îmbrățișeze această schimbare și să găsească frumusețe în ea.
