cantec de toamna

Daniel Vişan-Dimitriu – Cântec De Octombrie

de

Octombrie-a venit c-un cântec nouÎn simfonia stropilor de ploaieCe strălucesc pe ale toamnei straieSurprinse în al anului tablou.Se-aude slab demersul său timid,Căci stă în umbra vechilor cântăriCe, încă, lasă urme pe cărăriŞi-n ziduri groase, inima-şi închid.Am să mi-l iau în suflet, să-i arătUn drum nestrăbătut, de-un alb frumos,Ca o lumină-n braţe de omăt.Cu noul cânt, … Citește mai mult

Constantin-Aurel Dragodan – Cântec de Toamnă

de

„… on cloue en grande hâte un cercueilquelque part”Charles Baudelaire.Ascult, întins pe scândurile goale,Cum plâng la gratii ploile mărunte.Catifelate, stranii, bezna moaleÎmi trece mângâierile pe frunte.Să zboare, gându-ncearcă în zadarCu-notul obositelor aripe.Doar liniștea respiră-acuma, rar,Pe brațul gol al adormitei clipe.Și parcă-am fost înmormântat de viu,Surd, pașii temnicerului cumplitCad grei ca niște bulgări pe sicriu,Și ploaia-i … Citește mai mult

Ruben Dario – Cântec de Toamnă în Primăvară

de

Tinereţe, dar dumnezeiesc,de-acum pleci şi n-o să mai revii!Nu pot plânge, când să plâng dorescşi adesea plâng făr-a dori.Mult încercată a fost şi castă,inima mea întru iubire.Cândva o fată, în aceastălume de doliu şi mâhnire,privea cum zorii puri ca easurâd ca floarea plină de mistere.Părul ei lung şi negru îmi păreadesprins din noapte şi durere.Eram … Citește mai mult

Paul Verlaine – Cântec de Toamnă

de

Prelungi fioriCurg din vioriAutumnale,Melancolii,MonotoniiȘi jale.Cu chipul tras,Fără de glas,Când ora sună,Îmi vin în minteVremi dinainteSă mă răpună.Și mă tot duc,Pe vânt apucIar el mă poartăDin loc în loc,Cum poartă-n jocO frunză moartă.

Emil Isac – Cântec de Toamnă

de

Copilul meu încearcă să prindă o rază de soareȘi plânge că n-a putut să o prindă..Și mă întreabă: cine-a aprins soarele,Cine a aprins soarele ca raza lui să aprindă?..Copilul prinde o floare, gingașă și albă floare..Și înțelege glasul neprihănitei comori.Sărută floarea și râde cu lacrămi. O, de-atâtea oriÎn viață, vei săruta, râzând și plângând, flori!

Nichifor Crainic – Cântec de Toamnă

de

Voi, plopilor galbeni, aprinse făcliiCe ardeți în zarea deșartei câmpii,Înalte și fumegătoare feştileDe veghe la moartea frumoaselor zile!Dar moartea cu aripi de ceață v-atingeCând vântul vă bate şi ploaia vă stinge,Iar frunza târzie, din rară mai rară,Stropeşte pământul cu picuri de ceară ;Stropeşte pământul încet, până cândTulpinele goale-or rămâne-ncurând,Pe zarea deşartă a moartelor zileStând negre … Citește mai mult