Mă întreb pentru ce-i goana apocaliptică de procreare,
De la bacterii şi furnici, primate, păsări, om, lepidoptere?
Ce ţintă le e aşa supremă într-un etern consum de-amor?..
E oare râvna narcis, surdă, doar pentru un existent decor?
Şi cui prieşte oare lupta neîncetată pentru-a fi
Noi replici, când alt scop nu e, decât perpetuul zi cu zi?..
Pentru ce albine viaţa-şi riscă eviscerând pe-un vârf de ac?..
Zău nu mai ştiu; gândeşte-oare microb să treacă veac de veac?..
Căci tot nu cred că-i tot doar intuiţie şi gustul pentru rut,
Aşa neînvăţat ca şi cum cipul ribozomic e înnăscut
Fără vreo noimă, nici cutumă, numai o simplă repetiţie
Fără rol scris?!.. Nu-i logică!.. Căci lume n-ar mai fi!.. Doar dispariţie!?!
Sensul versurilor
Piesa explorează întrebări profunde despre scopul procreării și al existenței, observând repetiția aparent lipsită de sens din natură. Se întreabă dacă există o logică superioară sau dacă totul este doar un ciclu nesfârșit.