S-a năpustit cu aripile
o fărâmă de pene,
de puf,
din văzduh
dintre vile..
și din nou,
reîncepe partida
cu năduf;
mă atacă,
îmi zgârie gene, sprâncene,
făptura
splendidă..
O revăd atât de firavă, miniatura;
privirea-i cu ochi de piper
din ce-are culcuș, un căuș,
cred că-i unul de pluș;
mâl cu fire de fân din ceaier.
Am prins-o în poză
de-album;
o am lângă-o roză,
e deasupra
la ușa
de intru..
Stau zilnic, uitat,
mă-ncânt aninat
de un cuib pe un cui..
.. Aștept să am pui!
Sensul versurilor
Piesa descrie o imagine poetică a unui cuib și a așteptării ecloziunii puilor. Vorbește despre fragilitate, frumusețe și speranța unui nou început, surprinse într-un cadru natural simplu.