Am plecat spre casă iar singur
Tihnit şi pus pe gânduri iar nesigur
Feţe palide peste tot în jur
Drame ascunse fără pic de contur
Suferinţa te face să apreciezi fericirea
Apoi capătă sens toată nemulţumirea
De ce am înţeles şi de ce simt?
Presimt că se prezice că prind o altă dimineaţă nedormit
Admit că mă văd nevoit să o fac din nou şi din nou ca un ecou
Copacul gol de sub geam acum ceva timp era înflorit
Totu-i trecător
Circularitate arhiprezentă ambalată nou din nou
Înc-o sticlă ca să cred că gândesc bine
Să mă gândesc la mâine, totu-i trecător şi totuşi revine
M-am înţepat iar într-un trandafir
Îi admir frumuseţea chiar dacă are spini
Poate o ploaie să-mi limpezească mintea
Gloanţe o îndoaie până să vorbească şoapta
Sufletul închis în maturitatea lipsă
Instinctul compromis de o raţiune fixă
Formată din frici şi insecurităţi continue
Realitate deformată-n preconcepţii pline
Dacă ştiam că tot timpul ăsta am muncit
Pentru lucruri pe care credeam că mi le-am dorit
Că o să mă simt mulţumit, fericit
Dar mai bine mă simţeam înainte să fi rezolvat
Să le fac, aveam un punct setat, mă ţinea motivat
Sunt doar stresat, că nu am un scop final
Atunci când credeam că ştiam ce voiam
Doar căutam ceva pentru a mă motiva
Să uit de zilele în care nu mai voiam să fac nimic cu viaţa mea
Când eram mici voiam să schimbăm lumea
Acum vrem doar să ne lase-n pace, să ne piardă urma
În prezent încerc să înţeleg ceva din haosul ăsta pragmatic
Claxoane în trafic, calcul matematic emblematic
Pentru speranţa unui final mai puţin dramatic
Ăsta-i naufragiu
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de deziluzie și pierdere a sensului vieții după atingerea unor obiective. Vorbitorul reflectă asupra trecutului și asupra diferenței dintre idealurile din tinerețe și realitatea prezentă, simțindu-se pierdut și stresat.