Costel Zăgan – Odă Privighetorii

Azi privighetoarea și-a început concertul
la ora 20 și 30. Am adăpat florile și ceva
ca un vuiet al tăcerii m-a încremenit. Din
toate părțile a izbucnit parcă un fel de me
lodie a sferelor cerești.
Eu și celălalt scaun
gol
am încremenit de emoție.
Parcă
Duhul Sfânt
cobora
pe
pământ.
Și-au început
să mă doară
coardele vocale.
5 minute
au trecut
ca
o
eternitate.
Ecoul privighetorii
reverberează
în
trupul moleșit de cântec.
O lumină adâncă-i gata
să se-nalțe
din
pieptul
meu.

Sensul versurilor

Piesa descrie o experiență profundă și emoționantă trăită în timpul ascultării cântecului unei privighetori. Natura devine un portal spre spiritualitate, iar emoțiile copleșitoare sunt exprimate prin imagini poetice.

Lasă un comentariu