Ies din casă ca dintr-un poem
Versurile luminează ca ziua
Mă așez
În
fotoliul de răchită
gol
ca luna de pe cer
Păstrez
limita de discreție
plângând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de singurătate și introspecție. Vorbitorul se retrage în discreție, plângând în tăcere, sugerând o limitare autoimpusă sau o incapacitate de a se exprima deschis.