Sunt român dar mă tratez
Domnule e blasfemie
România nu-i o boală
România este-un crez
România-i pur şi simplu
Dumnezeu
Doamne-i sufleţelul meu
Domnule
opreşte-te c-o iei pe arătură
mai rău
ca
Ion Luca Caragiale
Poftim
România-i o scrisoare pierdută de Dumnezeu
S-o luăm de la capăt
Suprafaţă Populaţie Capitală
Eminescu Nichita Brâncuşi
Ştefan Luchian Rapsodia Română
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată
Însă n-ai ajuns expert
Dovada
Poarta Sărutului
Coloana Infinitului.
Masa tăcerii.
Poftă bună.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Sensul versurilor
Piesa explorează identitatea românească într-un mod neconvențional, amestecând patriotismul cu critica și spiritualitatea cu realitatea cotidiană. Versurile juxtapun elemente sacre și profane, sugerând o viziune complexă asupra României și a locului său în lume.
