Brancusi

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Fărâmă de Genii

de

Am vizitat din maluriîntr-o zi cu Eminescuşi n-am văzut catarg;era o mare fără valurica-ntr-un tablou de Grigorescupe-un coviltir purtat în larg. M-am tot trudit într-un suitşi n-am ajuns în veci Brâncuşi,nici de stupid n-am fost în stare-şi-am încercat la infinitîncornorând pretinşi sus-puşi-un Ionesco.. în absurd, valoare. La câte steaguri numărateam fost parol cu Nenea Iancuşi … Citește mai mult

Jidi Majia – Titanul

de

Lui Constantin Brâncuși.Pietrele acelea brute,aproape ca un miez,au sosit în portalul realului.Pielea lemnului facesă sclipească texturi cosmice.Scară alcătuită din butuci.Curbură albă, aur turnatcoloană din colțuri pătrate stivuite,timp prefăcut în gât de pasăre.Din partea opusă, netedă și moaleuimește nudul sfârtecat.Tributul unei singure culori,forma dinților strălucitori.Totul prezentat simplu, ca la începuturi,faptele îngropate rămân încă ascunse.Într-un final, zid … Citește mai mult

Costel Zăgan – Erezia Arca Lui Noe

de

Sunt român dar mă tratezDomnule e blasfemieRomânia nu-i o boalăRomânia este-un crezRomânia-i pur şi simpluDumnezeuDoamne-i sufleţelul meuDomnuleopreşte-te c-o iei pe arăturămai răucaIon Luca CaragialePoftimRomânia-i o scrisoare pierdută de DumnezeuS-o luăm de la capătSuprafaţă Populaţie CapitalăEminescu Nichita BrâncuşiŞtefan Luchian Rapsodia RomânăNu credeam să-nvăţ a muri vreodatăÎnsă n-ai ajuns expertDovadaPoarta SărutuluiColoana Infinitului.Masa tăcerii.Poftă bună.Costel Zăgan, EREZII DE-O … Citește mai mult

Costel Zăgan – Instinctul Poeziei

de

Mă dor genunchii de Brâncușiși mâinile mă dor de Eminescuîntr-un marfar am plâns la Hușicu merele din rai se-ocupă restul.De mâinile mă dor de Eminescucând mângâi coapsele-ți cu elegiinumai ca poet eu m-am ales cufrumoasa toamnă a florilor dintâi.Când mângâi coapsele-ți cu elegiiși-ntr-un marfar mai râd la Hușiîn rapidul amintirii dragoste rămâimă dor genunchii de … Citește mai mult

Carl Sandburg – Brâncuși

de

Brâncuși e un țăran, care-și ia bilete pentru Nicăieri;un țăran care și-a făcut bagajele, dar n-arenici un oraș, da, Brâncuși e un țăran: înțelegeperfect păsările și craniile, cunoaște bine pozițiafirelor de păr din buclele și șuvițele unui capde femeie; o cunoaște atâta de bine, încât știede unde vine și-ncotro se îndreaptă fiece fir; șiscormonește adânc, … Citește mai mult

Grigore Vieru – Brâncuși

de

Masă de piatră.Scaune goale de piatră.AșteaptăÎntoarcerea din bătăliiA vitejilor voievozi.La ceas de tainăEi vor veniSă-și odihnească brațulDe piatră,Fruntea grea ca de piatrăȘi să vadăCe-i de făcut mai departe.O, e o tăcereAtât de afundăCă se aud Carpații spre searăCum, aplecându-se, aștern umbraPe masă,Curată și răcoroasă.

Nichita Stănescu – Însăși Retina

de

Ca să fiu sincer cu tine, am dat târcoale până acum ca să-mi iau aplombul. Să nu ți se pară niciodată ție, flăcăule, că e greu să ridici un munte. Dacă nu-l privești, îi poți băga un cuvânt la subsoară ca să-l răstorni. Niciodată măreția nu stă în cele văzute. Măreția stă în cele gândite … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Doi

de

Lui Brâncuși și lui Bogdanovici.De la piramide încoacen-am mai văzut munți sculptați!Ce faceți voi cu munții?Ce faceți voi cu ei?…sau, poate,cum l-am îndemnat pe prietenulmeu Tom,când era trist,spunându-i:„Haide să îngrozim Natura! ”Voi,Voi ce faceți?Și Voi, Doiîngroziți Natura?!