Nici izolați nu suntem singuri, dragă Kitty,
Soarele, pată de sânge, înroșește tot orizontul.
Acasă, ultima redută, exilat pe muchia
de cuțit a disperării. Îl înțeleg pe Cioran din
scoarță-n scoarță. Aproape că nu mai am ne-
voie să-l recitesc. Aproape că nici nu mai tre-
buie să te naști ca să mori. Aproape prin de-
parte, vorba poetului.
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de izolare profundă și disperare, folosind referințe la Cioran și la jurnalul Annei Frank pentru a ilustra o stare de exil existențial și o înțelegere amară a condiției umane. Versurile sugerează o pierdere a speranței și o acceptare a morții ca parte inevitabilă a vieții.