I-a fost dat acestei vetre de sfințenii
să rodească pâine, vinuri de rubin,
blănuri pentru limba vânătă a iernii
și din giuvaieruri tot câte puțin,
vitele au crupe ca de minotaur,
zămisleşte maica prunci cu chip de zeu,
dar acestui templu înnăscut în aur
i-a fost dat să fie jefuit mereu!.
Potrivirea unei vitrege istorii
la răscruci asemeni cumpenei ne-a pus,
să vestim cu-o clipă mai devreme zorii
șiroind din răni ca soarele-n apus.
Inima atâtor preacinstite nații
fără jertfa noastră ar bate mai rar –
tuturor le-aș spune: tălpile pupați-i
neamului acesta brav și legendar!
Sensul versurilor
Piesa evocă istoria zbuciumată a unui neam, evidențiind sacrificiile făcute de-a lungul timpului. Subliniază importanța identității și a moștenirii culturale, amintind de suferințele îndurate și de eroismul poporului.