Cântă cucul de trei zile,
Și n-are pe ce se pune.
Cântă cucul de trei zile,
Și n-are pe ce se pune.
S-ar pune pe o rămurea,
Dar îi e teamă că o pica.
S-ar pune pe un ciot uscat,
Dar îi e teamă de împușcat.
Și s-a dus lângă șosea,
Mai la deal de casa mea.
Și a-nceput a cânta,
Și a-nceput a cânta.
Cântă-mi cuce numai mie,
Până la anu cine mai știe.
Ori mai sunt, ori nu mai sunt,
Ori mă fac negru în pământ.
Poate trăiesc, poate mor,
Ori sunt pe drum călător.
Sensul versurilor
O doină tristă despre incertitudinea vieții și apropierea morții, exprimată prin intermediul imaginii cucului care cântă. Persoana se confruntă cu efemeritatea existenței și își găsește un consolare temporară în cântecul păsării.