De-atâta frig
mi-ngheață gândurile-n creier
ca lespezile albe din cavouri.
A-nserat demult în mine viața
și când îmi pic pe gânduri lacrimi rare,
ecoul lor
s-adună rece-n mine.
În piept
mi-a stat din umblet ceasul
ce-a măsurat în clipe tinerețea;
din miezul lui
azi crește-apocaliptic
un bolovan din rocile-amintirii
cu forma lui tocită de cădere.
Pe tâmple-mi crește
bruma algă-a toamnei
și-aștept în fiecare clipă,
să-mi ningă cerul
fulgi pe bolovan.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și deznădejde, evocând imagini ale morții și amintirilor apăsătoare. Vorbitorul se simte înghețat emoțional și așteaptă un final inevitabil.