Fata din poveste, fata de-mpărat,
Preschimbată-n sacră pasăre măiastră,
S-a lăsat în zboru-i neastâmpărat,
Undeva, pe-o creangă de lumină-albastră.
De privirea-mi oarbă fuge şi se-ascunde,
Poate-i după lună, poate-i după-o stea!
Măi, Ochilă, frate, n-o zăreşti niciunde?
Sau ţi-a curs şi ţie beznă-n pleoape, grea?.
Păsări-Lăţ zadarnic dibuie şi scurmă
Hăul cu tufişuri. Simt că niciodată
Visul meu nostalgic n-o să-ţi dea de urmă,
Pasăre măiastră pururi căutată!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare nostalgică a unei figuri mitice, Pasărea Măiastră, simbol al unui ideal greu de atins. Căutarea devine un vis nostalgic, sugerând o pierdere și o dorință profundă.