Constantin-Aurel Dragodan – Pasărea Măiastră
Fata din poveste, fata de-mpărat,Preschimbată-n sacră pasăre măiastră,S-a lăsat în zboru-i neastâmpărat,Undeva, pe-o creangă de lumină-albastră.De privirea-mi oarbă fuge şi se-ascunde,Poate-i după lună, poate-i după-o stea!Măi, Ochilă, frate, n-o zăreşti niciunde?Sau ţi-a curs şi ţie beznă-n pleoape, grea?.Păsări-Lăţ zadarnic dibuie şi scurmăHăul cu tufişuri. Simt că niciodatăVisul meu nostalgic n-o să-ţi dea de urmă,Pasăre măiastră … Citește mai mult