Poezii – ușoare astenii de zi
Noaptea insomnia ca o plantă-mi trece
Peste gât, tunele cu melancolii.
Poezii ca tot atâtea steaguri,
Pure, inutile aripi care
Nu mai pot purta un suflet mare.
În copilărie, născătoare,
Și, târziu, mâncați și arși de vii,
Lor le cerem îndurare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și insomnie, folosind poezia ca mijloc de exprimare a suferinței. Se face referire la copilărie și la pierderea inocenței, cerând îndurare.