tunele cu melancolii

Poezii – ușoare astenii de ziNoaptea insomnia ca o plantă-mi trecePeste gât, tunele cu melancolii.Poezii ca tot atâtea steaguri,Pure, inutile aripi careNu mai pot purta un suflet mare.În copilărie, născătoare,Și, târziu, mâncați și arși de vii,Lor le cerem îndurare.