Întoarce lin perechea ta de cai,
Cu sceptru verde luna mai
Plin de polen și dulce ca un nai
Cu grâu alunecând înalt în pai.
Sub înlemnnitul ramurilor strai
Iluzia că poți un timp să stai
Ca-n poarta unui nestatornic rai
Primit în dar, la rândul tău îl dai.
Strălucitori și negri, și bălai
Cresc trandafiri alăturea de scai
Cu gemeni ghimpi urmându-de-n alai.
Îi cruți, îi lași să-și semene în grai
Măcelul lor, de mult gânditu-l-ai
Venind încet să-i seceri și să-i tai.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj idilic de primăvară, dar cu o notă melancolică, sugerând efemeritatea frumuseții și inevitabilitatea sacrificiului. Motivul central este întoarcerea la natură și acceptarea ciclului vieții, chiar și cu aspectele sale mai puțin plăcute.