Măcar de-ar fi etern modul senin,
Starea de bine a celui ce nu vrea să știe.
Simt sărăcia locului de unde vin.
Livada e-un pământ fără lupte,
Pom lângă pom asupra capului meu.
Fraged, putrede, rupte,
Crengile nasc efemeride mereu.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii trecătoare a vieții și a stărilor de bine, contrastând cu sentimentul de apartenență la un loc simplu, dar sărac. Imaginile livadei sugerează un ciclu continuu de naștere și decădere.
