Sunetele amplificându-se
noaptea în liniște, ca și când ar rămâne un
gol misterios după o ridicare a lucrurilor
la cer. Se aude deodată țipătul gutural, concret,
aproape omenesc, și zbaterea unei păsări
sugrumate în castanul plin de flori și de pisici
la pândă. Sângele îmi presează disperat
tâmplele. O venă se zbate și gura mi se umple
de un gust nou, între sălciu și uscăciune.
Rămân înmărmurită că, la numai câțiva metri
distanță, una din făpturile lui Dumnezeu
își dă sufletul. Și eu nu mai pot face nimic
ca să uit asta.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă în care moartea unei păsări sub un castan plin de viață provoacă un sentiment profund de melancolie și neputință. Observatorul este copleșit de brutalitatea evenimentului și de incapacitatea sa de a schimba cursul natural al vieții și al morții.