Versuri corectate și adnotate
Și Maica Domnului a venit.(Albastrăera haina ei ca-n icoană.)A luat de pe masă o canăși-a dat să bea soldatului din stânga noastră.Apoi s-a așezat mai deoparte,cu fruntea plecată.Înconjurată de raze, ca-n carte,și-ngândurată.Nu știu cine-a zis:„E un vis.”
Sunetul mării, ajuns lumii prin noapte,cerc murmurat din treaptă în treaptă,sau poate febra bătăilor repetate în ușă.Dar fii-va Lumina adevărul tainic închis într-o scoică!Iar acum privesc, cu credință și bisturiul alături lucind,scoica închisă în inima mea.Acest Adevăr al clipei întru scoaterea la Lumină.Și așteptând, mă întreb despre rostul Luminii,pe care mereu, mereu o aștept.Și fi-va … Citește mai mult
La picioarele lui sfinteStă fecioara-ngenuncheatăParcă vrând ea să alinteVina lumii-n cruci legată.Lângă ea stă sfânta mamăPrăbușită în durereCare prin suspine cheamăDomnului sfânta-i veghere.Stau, mă uit adânc, în paceLa icoana-n lăcrimatăUnde sus pe cruce zaceIzbăvirea noastră toată.Mă întreb: „Ce ni s-a datDe ce noi iarăși am trădat?”
Sus la vârful munteluiRefren: Ai, lerui DoamneÎn mijlocul codruluiÎmi sunt două lemnișoare (bis)Bradul verde, teiul alb.Și-amândouă se sfădesc. (bis)Zise bradul către tei„Măi teiule, frate-mi ești, (bis)Cu mine ce te sfădești?Că eu sunt un lemn de brad (bis)La toți oamenii li-s drag.Tu ești tei putregăios (bis)Și nu ești nici de-un folos”Ba eu sunt un lemn de … Citește mai mult
Dintre vise cumințiTransformate-n dorințe,Se mai naște un dor, nedorit, arzător,Și plutește prin zidul icoanelor vechiAșezate perechiÎn intrânduri străvechiDintr-un cer străveziu c-o privire de fiuCe se-ntoarce, mirat, încordat și târziu,La o casă de lutPărăsită-n trecut,La o viață ce-a fost și din care-a plecatPe un drum cu un rostDe pe-un țărm neștiut.Iară dorul acelDin icoane-n rastel,Îl zărește … Citește mai mult
Cum să mai știe, omule, de tine Dumnezeu aici?Blocuri de sticlă suie peste biserici mici.azi e Crăciun, mâine e Paște, apoi seară,nu te mai rogi, nu știi de-i primăvară, vară.Bucură-te, sunt Floriile, ce timp neprețuit!Copiii vin dinspre biserici, dinspre răsărit,ei ram de salcie sfințită au adus,tu însă nu mai ai icoane cu Iisus.
Marea Messembriei și pietrele ei,și femeile cu trupul de acum,ce se cojeau de pământ, și-am pătrunsprin navoade cu miros de sareși sudoare de dragosteprintre stâlpii de chiparos ars, ai caselormoarte, năclăiți de smoala corăbiilor,în vechime, în viscolulicoanelor Traciei..Cădeam din icoană-n icoană. Am văzutun războinic palid, înfipt, întreg, într-un balaurdin rănile căruia țâșneau lalele,și am văzut … Citește mai mult
La Icoana Ta Preasfântă,Sufletu-mi cu dor împlântăUn mănunchi de sărutăriPentr-a Tale îndurări.Îţi sărut piciorul Sfânt,Ce-a sfinţit acest pământ,Ca într-a vieţii cale,Să merg pe urmele Tale.Tivul hainei Ţi-l sărut,Eu, făptura cea de lut,Ca slăvitul Tău veşmântSă-mi fie acoperământ.Şi la urmă îndrăznind,Către mâna Ta mă-ntindCa Tu să mă duci de mânăCătre Fiul Tău Stăpână!Iar apoi, ca o … Citește mai mult
Încotro să mergem,de unde venim și de ce avem icoane?O viață fără icoane și-ar pierde sensul,fiindcă pictura sufletului,n-ar mai avea în ce să se înrămeze,ar deveni o simplă imagine,ce ar părea fără conținut,începând de nicăieri și sfârșindu-se nicăieri,cum de altfel este realitatea existenței,fără vălurile Iluziei Vieții,care fără icoane,nu ar mai avea unde să se aștearnă,spre … Citește mai mult
Și dacă-a fost Sfânta-Măria cea mică,Să meargă la hram cu toți se ridică.Și dacă-a fost ziua de toamnă senină,Când urcă Negoiul pe zări de lumină.Pe la drumul cu plopii foșnind frunza rară,Părinții Măriei porniră în țară.Fetița-n căruță ședea între ei –Ca apa de șipot erau ochii ei.Trecură o vale, și două, și șapte.E noapte, și … Citește mai mult