Garoafe roșii, crenelate –
Amfore cu parfum de mosc,
Pecetii de rubin și sânge –
Eu vă iubesc și vă cunosc,
Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri roșii de corolă,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară
Otrăvitoarea ei fiolă..
Eu vă iubesc și vă cunosc
De mult tulburătorul mosc..
În roșu-apusului de soare
Voi puneți pete de culoare,
Voi înfloriți în fundul mării
În lungi ciorchine de mărgean
Și pe obrajii de ftizie
Muriți în fiecare an..
Vă poartă-actrițele pe gură
Și hetairele pe sâni,
Vă leagănă pe coif cocoșii,
Și-n răni v-au încrustat strămoșii,
Iar eu vă port pe veci în minte,
Vă port în păr și pe vestminte,
Pe perne de atlaz brodate..
Garoafe roșii, crenelate!.
Eu vă iubesc și vă cunosc
De mult tulburătorul mosc!
Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri roșii de corolă,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară
Otrăvitoarea ei fiolă..
Prin voi am plâns întâia dată –
Obsesie însângerată!
Sensul versurilor
Piesa este o odă melancolică dedicată garoafelor roșii, văzute ca simboluri ale iubirii, frumuseții efemere și amintirilor intense. Vorbitorul își exprimă fascinația și afecțiunea profundă pentru aceste flori, asociindu-le cu experiențe emoționale puternice și imagini vizuale bogate.